ORTODOXIA SUB ASEDIUL ECUMENISMULUI MASONIC – Radu Iacoboaie (ultimul volum)

             Un nou volum al lui Radu Iacoboaie și postat în direct în mediul online pe măsură ce este scris…

 

            ORTODOXIA SUB ASEDIUL ECUMENISMULUI MASONIC

            Scurtă incursiune în istoria creștinismului. Cum s-a făcut Papa pe sine Dumnezeu și legăturile cu masoneria. Mișcarea New Age și religia mondială a ecumenismului masonic.

                            RADU IACOBOAIE

             Editura……………………

                    ………………….

                             2018

 

Motto:

         Doamne, aprinde iarăși evlavia și în noi,

         Curajul ce l-au avut primii Tăi creștini

         Și ajută-ne să fim la Judecata de Apoi

         Încununați de tine, nu simpli pelerini…

 

         Ne întărește pe noi în credință pe vecie,

         Gustând mereu din ospățul Tău Ceresc

         Iar viața noastră să Ți-o jertfim doar Ție

         Zdrobind păcatul și duhul cel lumesc…

 

                                       CUPRINS

 

CUVÂNT ÎNAINTE……………………………..

 

SCHISMA CATOLICĂ A MARCAT PROFUND ȘI NEGATIV ISTORIA ȘI CULTURA OCCIDENTULUI………………..

 

CUM S-A FĂCUT PAPA PE SINE DUMNEZEU ȘI DESPRE PROLIFE –   RAREA EREZIILOR PÂNĂ ÎN ZILELE NOASTRE…………………………………………..

 

CRUCIADELE AU FOST CONCEPUTE ȘI CONDUSE DE CĂTRE VATICAN……………

 

JEFUIREA SĂLBATICĂ DE CĂTRE CRUCIAȚI A CAPITALEI IMPERIULUI BIZANTIN, CONSTANTINOPOL, ÎN ANUL 1204. CRIMELE DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS ȘI DIN TIMPUL UNIAȚIEI DIN TRANSILVANIA…

 

INCHIZIȚIA CATOLICĂ ȘI RĂZBOAIELE RELIGIOASE ÎNDELUNGATE DINTRE CATOLICI ȘI PROTESTANȚI………………..

 

PAPA A ÎNFIINȚAT ORDINUL CAVALERILOR TEMPLIERI, ORDINUL

IEZUIȚILOR (POLIȚIA SECRETĂ PAPALĂ)…………………………………………..

 

PAPA A SPRIJINIT ISLAMUL PENTRU A LOVI ÎN CREȘTINISMUL ORTODOX DIN IMPERIUL BIZANTIN…………………………

 

VATICANUL A FOST CONDUS APROAPE MEREU DE CĂTRE PAPI ÎNREGIMENTAȚI ÎN FRANCMASONERIE……………………………

 

EXPANSIUNEA CATOLICISMULUI ÎN MARILE IMPERII COLONIALE…………….

 

PAPA ȘI REVOLUȚIA FRANCEZĂ. APARIȚIA COMUNISMULUI, CREAȚIE A IUDEO-MASONERIEI………………………….

 

VATICANUL ȘI BOMBARDAMENTELE N. A. T. O. ASUPRA POPULAȚIEI ORTODOXE DIN SERBIA……………………

 

DE CE CATOLICII NU FAC PARTE DIN CONSILIUL MONDIAL AL BISERICILOR (C. M. B.)?……………………………………….. 

 

PAPA – LIDER DE NECONTESTAT AL ECUMENISMULUI MASONIC………………

 

CAUZELE DECADENȚEI PROFUNDE A OCCIDENTULUI…………………………………

 

CUM A CREAT IUDEO-MASONERIA MIȘCAREA NEW AGE ȘI PAN-EREZIA ECUMENISMULUI MASONIC………………

 

LEGĂTURA STRÂNSĂ DINTRE PAPĂ, ISLAM ȘI MASONERIE……………………… 

 

PAPA ORTODOX DANIEL CIOBOTEA ȘI MAREA CATEDRALĂ

NAȚIONALĂ ECUMENISTĂ DIN ROMÂNIA………………………………………….

 

A EXISTAT SAU NU SUPER-MEMORANDUMUL DE LA STRASBOURG DIN FRANȚA (25-29 IUNIE 2014) PENTRU INSTAURAREA RELIGIEI MASONICE MONDIALE?……..

 

ORTODOXIA TOT MAI MULT SUB ASEDIUL ECUMENISMULUI. ÎNTE-

ȚIREA ATACURILOR MASONICE ÎMPOTRIVA ORTODOXIEI…………………..

                                  CUVÂNT ÎNAINTE

 

            Mărturisesc dintru început că am pornit a scrie această carte fiind neplăcut impresionat de ceea ce am văzut în Târgurile de Crăciun și de Paști (înainte și în timpul acestor sărbători creștine) organizate în marile orașe din Europa Centrală și Occidentală, amplasate adeseori exact în centrul istoric al acestora și în vecinătatea unor mari catedrale catolice.

            Întrebarea care m-a frământat destul de mult este următoarea: aceste târguri promovează oare cu adevărat sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos sau Învierea Domnului sau mai degrabă asistăm la o pervertire și deturnare profundă a semnificațiilor acestor evenimente istorice atât de importante în istoria creștinismului… 

            Poate ați remarcat și dumneavoastră de pildă reprezentarea total falsă prin statuete de lemn a pruncului Hristos (în iconografia ortodoxă apare cu totul altfel, pruncul este înfășat), precum și reprezentarea grotescă a Maicii Domnului și altor personaje biblice care au fost prezente la Nașterea Domnului. Viziunea este credem noi una protestant, întrucât sectarii sunt cei care de-a lungul timpului au hulit-o pe Maica Domnului considerând-o o simplă femeie… 

            Apoi nu putem trece cu vederea prezența în aceste târguri de Crăciun sau de Paști a unei scene pe care în multe seri cântă și chiar dansează diverse trupe muzicale, care nu sunt interesate de colindele creștine, cu excepția unora protestante și care le transformă în cântece de jazz etc.

            Și ce mai putem vedea? Multe căsuțe de lemn frumos împodobite și cu diverse produse alimentare și industriale dintre cele mai diversificate. În loc de icoane și obiecte de cult creștine vedem tot soiul de statuete, amulete, măști și multe alte obiecte folosite la sărbătoarea păgână Halloween iar altele aparținând altor religii și confesiuni… 

            Însăși ideea organizării unor Târguri de Crăciun în preajma sărbătoririi Nașterii Domnului ne arată limpede o schimbare de paradigmă. O deturnare a credinței creștine și tradițiilor creștine spre consumerism ieftin și globalism în scopul obținerii de profituri comerciale și amăgiri tinerilor creștini mai ales. Mai mult, se face și prozelitism sectar prin cântece protestante… Majoritatea covârșitoare a produselor alimentare expuse spre vânzare nu sunt evident de post și îmbie trecătorii să le guste ori să le cumpere.

             Să nu uităm nici mitul acesta modern legat de Moș Crăciun care a ajuns din păcate să facă deliciul nu doar al copiilor ci și al adulților. Vorbim de fapt de dezvoltarea unei adevărate industrii și apariția unui brand comercial prin care se obțin venituri uriașe în toată lumea… 

             Dar credem noi că se uită cu totul cine a fost în realitate Moș Crăciun. Crăciun a fost un bătrân din Betleem, mare iubitor de arginți și care a refuzat să o găzduiască pe Maica Domnului la vremea nașterii… Iar astăzi, cu ajutorul artizanilor globalizării, a devenit din păcate pretutindeni în lume un personaj modern, ecumenist, chipeș și simpatic, adorat de către tot mai mulți oameni, copii și adulți, care astfel în necunoștință de cauză se îndepărtează și mai mult de esența creștinismului și față de Dumnezeu…

           Noi nu sărbătorim fraților pe 25-26 decembrie pe Moș Crăciun, ci prăznuim cu mare bucurie Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos prin colinde mai vechi și mai noi, prin tradiții creștin-ortodoxe de o frumusețe fără seamăn și păstrate secole de-a rândul mai ales în România…

 

                                                                                                 Autorul, 6 ianuarie 2018

           la praznicul Botezului Domnului

 

           Notă (puteți accesa pe internet): https://romanortodox.info/vaticanul-hulitor-de-hristos/

 

             SCHISMA CATOLICĂ A MARCAT PROFUND ȘI NEGATIV ISTORIA ȘI CULTURA OCCIDENTULUI

 

            Mai întâi vom reproduce un scurt fragment din ,,Mică istorie a creștinismului” (Arhim. Cleopa Ilie) în care se vorbește de cauzele politice care au condus la schisma catolică (cea Mică începută în anul 754):

            ,,În anul 754-755 papa și-a creat un stat terestru pe teritoriul dăruit de Regele francilor, teritoriu pe care acesta l-a cucerit de la migratorii logobarzi. Astfel încât papa a scăpat de sub puterea politică a Bizanțului, ba, mai mult, a făcut concurență Imperiului bizantin, căci papa este șef al unui stat nou denumit Patrimoniu Sancti Petri. Pentru susținerea și justificarea unui stat papal terestru, papii s-au bazat pe două documente care s-au dovedit mai târziu a fi neautentice fiind plăsmuite sau falsificate de slujitori ai papei.

            O discordie și mai mare între Roma și Constatinopole a dus la măsura din 731 prin care patru provincii, printre care și Iliricul au fost trecute de sub conducerea papei sub cea a patriarhului de Constantinopol.

             În anul 800, s-a întâmplat un eveniment de răsunet european care a concretizat schisma politică dintre Răsărit și Apus: încoronarea regelui franc Carol cel Mare ca împărat roman al Apusului de către papa Leon al III-lea. Prestigiul de care se bucurase până atunci Imperiul Bizantin ca singur moștenitor al Imperiului Roman universal din trecut, a fost știrbit.“ (pp. 6-7)

 

            La aceste cauze politice se adaugă altele mai importante de natură religioasă (dogmatică):

            ,,Cauze religioase. ,,Biserica” Catolică învață greșit următoarele puncte doctrinare mai importante care au apărut în decursul istoriei:

 

  • FILIOQUE. Catolicii zic că Duhul Sfânt purcede și de la Fiul. Această greșeală dogmatică este cea mai grea. Sfântul Evanghelist Ioan spune  că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și este trimis în lume prin Fiul – ,,Iar când va veni Mângâietorul pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la, Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15,26):
  • PURGATORIUL. Între rai și iad zic că ar fi un foc curățitor numit purgatoriu, în care merg sufletele celor ce nu și-au ispășit pe pământ anumite păcate, apoi se duc în rai. Nu scrie în Sfânta Scriptură și nici în Sfânta Tradiție nu vorbește despre așa ceva:
  • PRIMATUL PAPAL (SUPREMAȚIA PAPALĂ). Papa este considerat de ei capul suprem al Bisericii creștine, mai mare decât toți patriarhii, adică locțiitorul lui Hristos pe pământ, numindu-se urmașul Sfântului Petru – poziție nerecunoscută de Biserica Universală (ortodoxă – n.a.):
  • INFAILIBITATEA PAPALĂ. Conciliul I Vatican din 1870 a recunoscut (mai târziu, oficial – n.a.) ,,infailibilitatea papală”, zicând că papa nu poate greși ca om, în materie de credință, când predică, făcându-l egal cu Dumnezeu, ceea ce iarăși este o dogmă nouă, respinsă de Biserica Ortodoxă…” (lucr.cit., pp. 7-8)

      

           Există multe alte inovații introduse de catolici pe care doar le menționăm aici, fără a intra în detalii: azimile, imaculata concepție despre Maica Domnului (că s-ar fi născut de la Duhul Sfânt fără păcat strămoșesc), transsubstanțierea, celibatul preoților, indulgențele papale, Mirungerea și multe altele legate de ritualuri.

               Cât privește SCHISMA MARE care a fost precedată de mai multe dispute între papii catolici și patriarhii ortodocși începând cu secolul al IX-lea, mai reproducem un singur fragment:

          ,,Disputa dintre Patriarhul Mihail Cerularie și papa Leon al IX-lea (Schisma propriu-zisă)

           Împăratul bizantin Constantin IX Monomahul, vrând să împace lucrurile, a hotărât să convoace un sinod la care papa Leon al IX-lea a trimis o delegație împreună cu cardinalul Humbert.

           Patriarhul Mihail Cerularie, stabilind că toate neînțelegerile dintre cele două Biserici se vor discuta în sinod, l-a supărat pe cardinalul Humbert care, nemaiavând răbdare a compus fără autorizarea papei, un act de excomunicare. Prin acest act, aruncat în 16 iulie 1054 pe masa altarului Bisericii Sfânta Sofia, el a anatematizat pe patriarhul Mihail Cerularie și pe clericii și credincioșii Bisericii Ortodoxe (acuzându-i de erori inexistente).

                La opt zile de la acest eveniment trist, patriarhul Mihail Cerularie, în Biserica Sfânta Sofia a rostit anatema contra papei Leon al IX-lea, a cardinalului Humbert, a delegaților papali și a Bisericii Romane.” (lucru. cit., pp. 9-10)

 

            Dacă vom analiza tot ce au scris istoricii despre decăderea Occidentului și desprinderea catolicilor din trupul Bisericii Ortodoxe (care este adevărata Biserică Universală întemeiată de Hristos pe pământ, nu cum spun catolicii despre ,,biserica” lor că ar fi astfel, arogându-și singuri denumirea preluând termenul grecesc catholiki), vom înțelege mai lesne rătăcirea în care se află catolicii, care sunt schismatici dar și eretici datorită inovațiilor pe care le-au adus în teologie și ritualuri. Nu întâmplător Occidentul se află astăzi într-o mare criză identitară și spirituală. Pentru că aici trăiesc majoritatea covârșitoare a catolicilor din întreaga lume.

             Noi credem că ortodocșii sunt singurii creștini adevărați. Sunt cei care au păstrat cu sfințenie dreapta credință neschimbată de două mii de ani încoace. De aceea ei au datoria, nu numai de a-și cunoaște în esență credința, ci și elemente ce țin de istoria creștinismului și să aibă cunoștințe cel puțin elementare despre ereziile care se abat asupra ortodoxiei și denaturează adevărul lovind în ortodoxie. 

               Schisma catolică (provocată de catolici în mod cert) și transpusă în practică de către papă și episcopii săi catolici a marcat astfel profund întreaga istorie a creștinismului. A fost o lovitură foarte grea dată credinței ortodoxe. Datorită Schismei Mari din anul 1054 d. Hr., milioane de creștini din părțile Apusului au alunecat pe panta ereziilor și îndepărtării de Dumnezeu.

               Este foarte important de subliniat faptul că această mare ruptură nu a condus nicidecum la destrămarea unității lumii ortodoxe, a unității creștine. Papa și ecumeniștii susțin însă contrariul și doresc ,,refacerea unității pierdute”… Ei nu văd că ortodoxia a rămas sfântă și neschimbată, care a menținut mai bine de o mie de ani puterea Imperiului Roman de Răsărit (bizantin), până la căderea Constantinopolului în mâinile turcilor în anul 1453. Ei uită că Imperiul Roman de Apus s-a prăbușit dramatic în anul 476 sub loviturile hoardelor sălbatice ale unor popoare migratoare păgâne.

              După o mie de ani de la Răstignirea pe Cruce a Mântuitorului, timp în care ortodoxia a înfruntat nenumărate erezii și a biruit, vrăjmașul a reușit să aplice principiul ,,divide et impera” (dezbină și cucerește). Orgoliul nemăsurat al cardinalului Humbert care a aruncat anathema pe altarul Bisericii din Sofia în anul 1054 a dus rapid la ruptura definitivă a catolicilor din trupul Bisericii Ortodoxe având cap pe Hristos. Știm că există falsa teorie a ramurilor sau a celor două biserici surori. Dacă ei se consideră totuși ramură a aceluiași copac, noi vom spune ferm că această ramură s-a rupt și s-a uscat, rămânând fără seva harului Duhului Sfânt.

              Această ruptură este îndeosebi cunoscută drept Schisma Mare dar trebuie să știm că lucrurile s-au precipitat în timp și a existat și o Schismă mică. La sfârșitul secolului al IX-lea, în Franța s-a afirmat regele Carol cel Mare, care pentru a-și spori puterea, pentru a-și satisface vanitățile și dorința de autonomie deplină, s-a implicat în alegerea unui papă pe placul său și în reorganizarea instituției papale de la Roma. Episcopul din Roma a devenit Papă și și-a arogat singur dreptul de succesor al Sfântului Apostol Petru pe care l-au așezat deasupra tuturor celorlalți Apostoli. A apărut și erezia Filioque, care susține fals că Duhul Sfânt purcede și de la Fiul lui Dumnezeu, nu numai de la Tatăl.

                  Am putea spune că primul mileniu d. Hr. a fost o perioadă de afirmare și ascensiune a creștinismului iar al doilea mileniu a însemnat o perioadă de decădere culminând cu perioada contemporană care alunecă tot mai mult către domnia întunecată a antihristului.

                  După anul 1054, pe măsură ce se afirmă treptat științele exacte și au loc tot felul de descoperiri în Occident mai ales, observăm că acesta pierde masiv însă teren în planul spiritual. Se degradează tot mai mult moravurile, mentalitățile și cultura. Apar tot soiul de predicatori, farisei și cărturari moderni, un fel de arieni ai vremurilor moderne, care neagă firea dumnezeiască a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe care Îl consideră doar un simplu profet, un om excepțional și atât…

                   Din 1054 se împlinesc curând alte zece secole, un mileniu în care au luat o mare amploare ereziile, culminând cu erezia francmasoni că și erezia ereziilor care este ECUMENISMUL.

                   Apar oficial din 1717 lojile masonice și francmasonice, adevărate temple de adorare a diavolului cunoscut sub numele de Lucifer. Se înmulțesc sectele conduse de predicatori masoni sau francmasoni, care își arogă singure calitatea de ,,biserici”, pretins ,,creștine” etc. Apar curente precum cel satanist, new-age-ist, ,,biserica” satanistă…

 

 

            CUM S-A FĂCUT PAPA PE SINE DUMNEZEU ȘI DESPRE PROLIFERAREA  EREZIILOR PÂNĂ ÎN ZILELE NOASTRE

 

              Frați ortodocși, încă de la început erezia Filioque a fost concepută pentru a deschide drum direct altor cumplite erezii precum primatul papal, infalibilitatea papal ăștia, pentru ca acestea din urmă să aibă un fundament dogmatic. Noi știm însă că erezia Filioque susține cum că Duhul Sfânt purcede și de la Tatăl și de la Fiul. Ori dogma ortodoxă și Crezul nostru ortodox spun clar că Duhul Sfânt vine de la Tatăl. Aceste erezii denaturează adevărul dar sunt și hule aduse Duhului Sfânt, adică sunt păcate cumplite care nu pot fi iertate ușor.

                  Încă din secolul al XI-lea, Papa de la Roma a devenit un lider de temut, un lider religios dar și unul politic și militar, cu administrație proprie și armată, având o mare autoritate în spațiul Europei de Apus. Iar în zilele noastre liderul statului Vatican este cel care încearcă prin pan-erezia ecumenistă să unească laolaltă toate religiile și confesiunile sub pretextul asigurării unității creștine și păcii mondiale. Este corect termenul folosit ,,religii” întrucât toate religiile au fost create de oameni. Se subînțelege că și religia catolică a fost creația unui Papă. În timp ce ortodoxia nu este deloc o religie. Ortodoxia este un mod de viață, revelație dumnezeiască și trăire personală după modelul jertfelnic al Mântuitorului Iisus Hristos.

                Este incredibil cum un lider catolic venerat de oameni (!) se pretinde a fi Unsul lui Dumnezeu, locțiitor al lui Hristos pe pământ și succesorul Sfântului Apostol Petru. Este strigător la cer că orice ar spune public Papa este adevărat…

                Din câte știm noi, catolicii nu au Sfinte Taine valide și Harul Duhului Sfânt nu lucrează la ei. Nu au Agheazmă pentru că nu se poate sfinți apa la ei. Lumina de Paști nu se aprinde în Biserica din Ierusalim dacă slujba este oficiată de către ei sau de protestanți. Nu au anaforă ca la ortodocși și multe altele.

                   Luând parcă model de la masoni, Papa se consideră pe sine Dumnezeu pe pământ… Ce hulă poate fi mai mare decât aceasta? Iar circa un miliard și jumătate de pământeni îl adoră iar mass-media internă și mai ales internațională îl prezintă mereu ca pe un superstar…

                Cum de există atâta orbire în lumea catolică și nu văd ei orgoliul sau mândria Luciferică a Papei? Neoficial, Lucifer este văzut ca îngerul luminii iar mai recent, Papa Francisc declara că nu există rai și iad… Adică, cu alte cuvinte, demonii nu există, poate doar în imaginația noastră. Acesta este însă un mare vicleșug al diavolului, care vrea să ne convingă că el nu există…

            Pentru mult mai multe detalii pe această temă vă rog să accesați sau să descărcați de pe internet link-urile: 

 https://buzlecatalin.wordpress.com/2013/07/16/despre-cum-s-a-facut-papa-pe-sine-imparat-si-dumnezeu-manastirea-paraklitu-muntele-athos/

 https://www.slideshare.net/mobile/adyesp/sfanta-manastire-paraklitu-despre-cum-sa-facut-papa-pe-sine-imparatsidumnezeu

         https://romanortodox.info/despre-cum-s-a-facut-papa-pe-sine-imparat-si-dumnezeu/ 

 https://romanortodox.info/ecumenismul-fara-masca/ 

https://wp.me/p7ey68-nC

 

             CRUCIADELE AU FOST CONCEPUTE ȘI CONDUSE DE CĂTRE VATICAN…

            Frați ortodocși, Cruciadele reprezintă o mare pată în istoria creștinismului deturnat (catolicismului)… Multe crime și jafuri sălbatice s-au făcut chipurile în numele Crucii și pentru mântuire și iertare de păcate… Zeci de mii de civili, fie creștini, fie musulmani au fost pur și simplu masacrați în numele religiei în fiecare așa-zisă Cruciadă sau Război Sfânt împotriva necredincioșilor… Fie în Ierusalim, fie în Constantinopole, fie în alte cetăți și provincii stăpânite de bizantini sau de turcii seleucizi (unul din triburile tătare foarte agresive)…

            Conform site-ului adevărul. ro, ,,Cruciadele au fost mult timp promovate ca războaie sfinte îndreptate împotriva necredincioşilor şi pentru recuperarea locurilor sfinte ale creştinătăţii. Istoricii arată că în realitate cruciadele au fost în special războaie de cucerire, de pradă şi mai ales de încercare de prozelitism religios al papalităţii în Orientul Apropiat.” (articolul în integralitatea lui poate fi accesat aici – http://m.adevarul.ro/locale/botosani/care-fost-adevaratele-motive-cruciadelor–s-au-luptat-cavalerii-crucii-musulmanii-1_59e9f44d5ab6550cb8509a02/index.html)

              Multe alte detalii importante despre Cruciade și implicarea directă a papalităţii le puteți găsi accesând https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Cruciad%C4%83

 

            JEFUIREA SĂLBATICĂ DE CĂTRE CRUCIAȚI A CAPITALEI IMPERIULUI BIZANTIN, CONSTANTINOPOL, ÎN ANUL 1204… CRIMELE DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS ȘI DIN TIMPUL UNIAȚIEI DIN TRANSILVANIA…

 

              Dincolo de diferențele multe de dogmă și de cult dintre ortodoxie și catolicism (papalitate), există după cum știm un trecut marcat de numeroase crime și fărădelegi comise împotriva ortodocșilor, dreptslăvitorii creștini.

           Redăm mai jos doar câteva exemple din articolul https://raduiacoboaie.wordpress.com/…/despre-catolici-cava…/:

           ,,…Armata cruciată era estimată la 4.500 cavaleri (cu 4.500 de cai), 9.000 scutieri și 20.000 infanteriști. (…) Cucerirea Constantinopolului. (…) Cruciații au cucerit sectorul Blachernae din nord-vestul orașului și au folosit-o ca bază pentru lansarea atacurilor asupra restului capitalei bizantine, dar în timp ce încercau să se apere în spatele unui zid de foc, au reușit să incendieze cea mai mare parte a orașului.
Până la sfârșitul zilei de 12 aprilie, cruciații au cucerit tot orașul. Cruciații au provocat pierderi uriașe orașului și locuitorilor săi după un jaf de trei zile, în timpul căruia numeroase opere de artă și de cultură antică romană și greacă au fost furate sau distruse. În ciuda jurămintelor și amenințării cu excomunicare, cruciații au desacralizat fără scrupule lăcașurile de cult ale orașului, distrugând, pângărind sau furând tot ceea ce se putea. După cum afirma cronicarul Choniates, cruciații au plasat pe Tronul Patriarhal Bizantin o prostituată…”

           ,,… Villehardouin scria atunci ca “o prada atat de bogata n-a mai fost luata niciodata.” Orasul a fost distrus cu salbaticie, cartierele au fost incendiate. Opere de arta antica si bizantina au fost nimicite. Statuile de bronz au fost topite si transformate in monede. Un martor ocular noteaza in “Letopisetul de la Novgorod” grozavia distrugerilor si salbaticia cruciatilor in goana lor turbata dupa aur si argint. Dar prada intra tot in mana marilor feudali , de aceea nu e de mirare ca impotriva lor s-au ridicat si pelerinii si cavalerii saraci, cerandu-si si ei partea. De altfel, acest fenomen s-a repetat in decursul tuturor cruciadelor.
            Cruciatii au renuntat definitiv la planul lor initial de a porni impotriva Egiptului si, cotropind teritoriile fostului Imperiu Bizantin, intemeiara un stat al lor in regiunile balcanice, stat care s-a numit Imperiul Latin de Rasarit…”

            Despre crimele comise în Sfântul Munte Athos citiți vă rugăm în paginile revistei (4-7): http://crezortodox.ro/…/uploads/2015/SfantulMunteAthos.pdf

            Despre crimele comise în timpul Uniației (mâine chiar îi prăznuim pe Sfinții Sofronie, Visarion și Nicolae Oprea):
            ,,Primul luptător care s-a afirmat împotriva Uniației a fost Visarion Sarai, un călugăr bosniac, călugărit de Patriarhul Ierusalimului, hirotonit în Slavonia și nevoitor în Muntele Athos și la Locurile Sfinte. El a străbătut toată Valea Mureșului, îndemnând satele la lepădarea de Uniație. Arestat la Sibiu și anchetat de autoritățile austriece, a fost aruncat în temnița din Deva și apoi dus în Austria, unde a și murit, ca sfânt mărturisitor pentru ortodoxie. (…)
            Dându-și seama că toate încercările și plângerile lor au rămas fără rezultat, credincioșii ortodocși au ales ultima cale în vederea dobândirii libertății religioase: răscoala împotriva uniației și a iobăgiei. Ea a fost condusă de călugărul Sofronie din satul Cioara (jud. Alba). Ceea ce pierduse Biserica Ortodoxă timp de 60 de ani, s-a câștigat înzecit prin răscoala lui Sofronie: sute de sate au părăsit Uniația cu prețul ”libertății” și chiar al vieții. Pretutindeni Sofronie convoca ”sinoade”, îndemnând poporul să-și păstreze credința strămoșească. Cel mai important sinod a fost la Alba Iulia, unde s-au adunat preoți din toată Transilvania și în care s-au întocmit memorii adresate Guvernului Mariei Tereza, împărăteasa Austriei. Prin ele, se cereau episcopi ortodocși, înapoierea bisericilor de către preoții uniți (cu Roma – n.a.), eliberarea celor închiși pentru credință, scutirea preoților de dări etc. Cererile nu doar că nu au fost satisfăcute: Maria Tereza a trimis un general (Bukov – n.a.) care a distrus cu tunurile sau prin incendiere zeci de mănăstiri și biserici ortodoxe. Astăzi Sofronie, Visarion și Nicolae Oprea sunt canonizați și cinstiți în calendarul ortodox, pe 21 octombrie, ca niște adevărați mărturisitori ai Ortodoxiei.”(din lucrarea ,,Mică istorie a creștinismului după Arhim. Cleopa Ilie”, Preot Ioan și monahul Averkie, pp.20-21)
             Recomandăm și vizionarea acestui film:

          UN FILM EXCEPȚIONAL CARE AR TREBUI SĂ DEA DE GÂNDIT TUTUROR ORTODOCȘILOR ROMÂNI! DECĂDEREA BIZANȚULUI (ORTODOX) ESTE O LECȚIE DE LUAT AMINTE!

          ÎN FILM SE SPUNE LIMPEDE LA UN MOMENT DAT CĂ ÎNAINTE DE CĂDEREA CONSTANTINOPOLULUI ÎN MÂINILE TURCILOR, AVUSESE LOC UNIREA TÂLHĂREASCĂ CU CATOLICII DE LA SINODUL DIN FLORENȚA, CU 14 ANI ÎNAINTE… PENTRU ACEST PĂCAT AL COMUNIUNII CU ERETICII, DUMNEZEU A ÎNGĂDUIT CĂDEREA CAPITALEI ORTODOXIEI DE ATUNCI…

 

            INCHIZIȚIA CATOLICĂ ȘI RĂZBOAIELE RELIGIOASE ÎNDELUNGATE DINTRE CATOLICI ȘI PROTESTANȚI

            Crimele Inchiziției reprezintă o altă mare pată neagră în istoria creștinismului deturnat catolic… V-ați întrebat vreodată de ce asemenea procese pline de chinuri, torturi și ucideri nu au avut loc în Biserica lui Hristos, Biserica Ortodoxă? Pentru că numai în ortodoxie s-au păstrat nealterate învățăturile Mântuitorului… Iar Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu…

            Redăm mai jos un fragment dintr-un articol:

            ,,… Inchiziția începe să funcționeze prin anii 1100, la apariția în Italia și sudul Franței a religiei dualiste antifeudale (Bogomilism), care amenința scindarea bisericii catolice.

             Deși transformarea Inchiziției într-o instituție se va petrece prin secolul XIII, folosindu-se interpretări din Biblieși citate din teologul antic Augustinus din Hippo (354-430) (care susținea că ereticii numai cu forța pot fi aduși pe calea cea bună spre biserică), constatăm că acțiunile de persecuție și violențele sunt mult mai timpurii.

              Astfel, Heinrich der Löwe (Henric Leul) se oferă în anul 1147 să întreprindă o cruciadă contra slavilor de Elba creștinizați parțial. Alt exemplu din secolul al XII-lea este botezarea forțată a evreilor, care a fost ulterior interzisă prin „Decretum Gratiani”.

               Exact ca în vreme prigoanei creștinilor,  condamnarea la moarte a ereticilor de către autoritățile feudale din Franța, Germania și Italia se făcea printr-un proces ad hoc, urmare a unei declarației venite de la un martor. În anul 1184 a fost alcătuită o Comisie pentru cercetarea cazurilor de erezie, aceasta fiind o reacție a mișcării religioase a katharilor (curaților între sec. XI-XIV) pornită din sudul Franței, împotriva cărora s-au întreprins câteva cruciade. De asemenea, katharii au fost prigoniți și arși pe rug ca eretici.

               La început, papalitatea a fost luată prin surprindere de zelul acestor acțiuni și a încercat să impună o parte din vechile măsuri. La Concilul din Tours (1163) ținut de Papa Alexandru III, s-a accentuat necesitatea unei pedepse adecvate pentru cei ce se abat de la calea adevărată arătată de biserică. Astfel, papa Lucius III (1181–1185), în colaborare cu Frederic I, Sfânt Împărat Roman (Barbarossa), la Concilul din Verona (1183), prin Bula papală „Ad Abolendam” se hotărăște modul în care va fi pedepsit un eretic (excomunicarea defintivă, cu pierderea tuturor drepturilor și proprietăților).

               În anul 1199, Papa trimite doi călugări cistercieni cu o împuternicire deplină de a supune katharii din sudul Franței. Concilul al IV-lea Lateran a hotărât în 1215 împotriva celor osândiți de erezie de pierdere a avutului, excomunicare și interzicerea îngropării în pământ sfințit.

               În paralel, Papa Inocențiu al III-lea, care organizează cruciada Albigensiană (1209–1229), oferă și un model monstruos de persuasiune a ereticilor: la 22 iulie 1209 trupele catolice ocupă localitatea Béziers, urmând porunca „Caedite eos! Novit enim Dominus qui sunt eius” „Să fie toți omorâți, Dumnezeu cunoaște pe aleșii săi”. Locuitorii orașului vor fi așadar măcelăriți (20 000 de morți). La puțin timp urmează orașul Carcassonne, care capitulează, locuitorii refugiindu-se în păduri. Din cei rămași aproape 500 de bătrâni, bolnavi sau copii, 400 sunt spânzurați și o sută sunt lăsați să părăsească orașul goi, despuiați de haine, luând cu ei „numai păcatele lor”.

                            Arderea pe rug

             Intrigile politice și interesele suveranilor au folosit de multe ori în Evul Mediu limbajul și instrumentele ecleziastice pentru înlăturarea adversarilor. Decretul de ardere pe rug a ereticilor vine chiar în contextul disputelor între Frederic al II-lea, împăratul Sfântului Imperiul Roman, cu orașul Milano. Frederic a elaborat un edict de ardere a ereticilor, erezia fiind considerată ca o jignire adusă monarhului pentru care era prevăzută pedepsa cu moartea. Acest edict a fost acceptat de papa Gregor IX (1167-1241), cu condiția ca numai biserica să poată hotărî care eretic este recidivant și nu mai poate fi convertit. Papa va refuza să accepte declararea ca eretic a orașului Milano, care se răzvrătise împotriva împăratului.

               La hotărârea Conciliui din Toulouse (1229), s-au înăsprit măsurile de pedepsire a ereticilor prin descoperirea locurilor unde s-au refugiat, a celor care le ofereau adăpost sau pomană. Casele le erau dărâmate, bunurile confiscate, iar oamenii puteau fi chiar uciși. Pentru a obține informațiile necesare, s-a recurs  și la încurajarea denunțiilor secrete.

               Motivul însărcinării dominicanilor cu combaterea ereziei este explicată prin faptul că erezia apare mai ales în rândul populației sărace, unde dominicanii aveau cele mai bune contacte. Astfel, în anul 1235 inchiziția este declarată oficială de către papă.

              Printre metodele de investigație ale Inchiziției se număra „chestionarea penibilă”, care consta de fapt din diferite metode de tortură a acuzatului, prin care se căuta după cele spuse îndepărtarea influenței viciilor lumești și obținerea unei mărturisiri. Impăratul Friedrich II ordonă în 1238 pedeapsa cu moartea prin arderea pe ruga ereticilor, în anul 1252 cu interogarea prin schingiuire pentru aflarea adevărului, metodă uzuală a justiției din aceea vreme. La sfârșitul secolului XIII inchiziția funcționa ca instituție deja în mai multe regiuni din Europa apuseană.

              Teologul italian Toma de Aquino (Tommaso d’Aquino) (1225-1274) a stabilit teoretic prin fraza „Accipere fidem est voluntatis, sed tenere fidem iam acceptam est necessitatis” – „pentru acceptarea și păstrarea credinței este necesară o hotărâre liberă și voluntară” piatra de temelie a inchiziției din Evul Mediu. Pedeapsa aplicată pentru erezie, cere teologul, să fie excomunicarea sau pedeapsa cu moartea. În anul 1231 formează papa Grigorie al IX lea o comisie permanentă pentru erezie, subordonată mai ales călugărilor din ordinul dominican. Pedeapsa pe care o cere papa Gregor pentru eretici este închisoarea pe viață, cu o pedeapsă maximă pentru eretici recidivanți.

              „Noi vrem ca să-i corectăm, să-i avem îndreptați și nu omorâți, noi dorim izbânda educației creștine și nu moartea lor meritată”

              Între argumentele folosite adesea în justificarea acțiunilor Inchiziției sunt acțiunile teologului antic Augustin de Hipona, care a avut dispute înveșunate cu „donatiștii” (o fracțiune creștină nord-africană). Acesta a încercat metoda convingerii, dar mai târziu el va recomanda utilizarea forței prin maximele sale:„compelle intrare“ și „temperata severitas”, care va deveni treptat mai severă utilizând biciuirea și în cazurile extreme pedeapsa cu moartea. Totuși Inchiziția a trecut cu vederea o precizare a lui Augustinus, și anume „Corrigi eos volumus, non necari, nec disciplinam circa eos negligi volumus, nec suppliciis quibus digni sunt exerceri” – „noi vrem ca să-i corectăm, să-i avem îndreptați și nu omorâți, noi dorim izbânda educației creștine și nu moartea lor meritată” sau afirmația lui Ioan Gură de Aur „Condamnarea la moarte a unui eretic este o greșeală ireparabilă”, această părere fiind împărtășită și de Ambrosius din Milano și Martin din Tours.

              Procesele inchiziţiei s-au extins ajungând uneori să depăşească orice imaginaţie. Vânătoarea de vrăjitoare, denunţarea duşmanilor proprii drept eretici, interzicerea oricăror practici medicinale suspecte de vrăjitorie etc sunt câteva din zonele unde Inchiziţia a acţionat. În pofida atrocităţilor petrecute, cele mai multe dintre condamnarile ereticilor nu vizau decât mai rar moartea. Pedepsele constau în a lua parte la slujbe, pelerinaje, cruciade, pedepse financiare, sau legarea de stâlpul infamiei.” (parte din articolul https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/inceputurile-inchizitiei-crestinismul-de-la-martiri-la-tortura)

2 gânduri despre „ORTODOXIA SUB ASEDIUL ECUMENISMULUI MASONIC – Radu Iacoboaie (ultimul volum)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s