ÎNTOARCEREA NOASTRĂ LA VALORILE MORALE, CREȘTINE ȘI NAȚIONALE

       ÎNTOARCEREA NOASTRĂ LA VALORILE MORALE, CREȘTINE ȘI NAȚIONALE

       Iubiți frați români de pretutindeni, mă adresez în rândurile următoare îndeosebi tinerilor care caută adevărul, care au iubire câtuși de puțin față de Dumnezeu, față de neam și țară, față de semenii lor din țară și din străinătate, celor cărora le pasă de prezent, dar și de viitorul lor și al copiilor lor în această țară minunată și binecuvântată de Dumnezeu ce se numește România.

          Având în vedere bombardamentul și oceanul de informații în care am ajuns să navigăm astăzi mai mult ca niciodată, fapt care ne conduce adesea și la anxietate și tristețe, observând mai ales ce se întâmplă rău la noi și în alte state ale lumii, se impune să ne acordăm fraților un minimum răgaz de liniște interioară și netulburată de nimeni din jurul nostru, în care să medităm puțin la lucrurile cele mai importante care țin de viața noastră personală și să adoptăm dacă se poate o nouă atitudine, una de simplificare a vieții și de redescoperire lucidă a rostului nostru pe acest pământ precum și a scopului vieții noastre care nu poate fi altul decât mântuirea sufletului…

          De aceea, vă propun dragilor cu toată căldura și dragostea ființei mele să ne descoperim identitatea noastră profundă și întoarcerea noastră cât se poate de conștientă și responsabilă la valorile morale, creștine și naționale…

           De când noi ne naștem pe pământ, bunul Dumnezeu a sădit în noi pe lângă suflet (încă de la concepție) și o dublă identitate: în primul rând identitatea creștină (prin botezul făcut cu Duhul Sfânt prin mijlocirea preotului ortodox) și în al doilea rând, ne-a dăruit identitatea națională (apartenența noastră la neamul românesc și țara în care am văzut lumina zilei, România).

          Trebuie amintit faptul că înainte de apariția creștinismului și Bisericii Ortodoxe, exista o altă morală precreștină, întâlnită mai ales la poporul iudeu din vechime care respecta învățăturile Vechiului Testament, legile primite de Sfântul prooroc Moise de la Însuși Dumnezeu, precum și învățăturile Sfinților Prooroci. Iar aceasta a fost desăvârșită prin Întruparea, propovăduirea și Jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care a adus omenirii chemarea la noua Sa lege, legea iubirii…

          Dar mai există de asemenea și o altă morală în lumea antică, o morală laică de ordin filosofic prin cercetarea profundă de către om a naturii sale interioare și a mediului înconjurător, cum întâlnim bunăoară la marele cugetător sau filosof Socrate (iubitor de înțelepciune și figura cea mai ilustră a gândirii grecești) și la mulți alți filosofi aparținând îndeosebi culturii grecești și culturii romane precum Heraclit din Efes, Protagoras, Platon, Aristotel… 

          Putem spune fără teama de a greși că acest filosof Socrate a fost un mare deschizător de drumuri în filosofia și cultura universală, în cercetarea moralei (eticii), a naturii noastre umane și a societății. El este cel care prin arta sa numită maieutică, reușea prin întrebări abil puse și înlănțuite cu rost (raționament deductiv) să îl determine practic pe interlocutorul său să descopere adevăruri pe care acesta din urmă chiar le căuta și nu reușea să le afle de unul singur. Adevăruri despre categorii morale precum binele, dreptul, frumosul, datoria, dreptatea, libertatea… 

           Binecunoscutul aforism care a înfruntat timpul și a străbătut veacurile de la filosoful Socrate – „Cunoaște-te pe tine însuți” nu se justifică a fi confiscat de yoghini și de masoni. Acest îndemn și toată filosofia lui aparține omenirii întregi, culturii universale! Iar cunoașterea de sine este primul pas și cel mai important în cunoașterea pe baze reale a întregii lumi care ne înconjoară. Nu putem cunoaște așadar întregul dacă nu ne cunoaștem mai întâi pe noi înșine și nu descoperim cine suntem noi și încotro mergem…

          Profesorul dr. Petre Anghel scria așa în lucrarea sa intitulată ,,Filozofie și hermeneutică în cunoașterea de sine”: ,,Eminescu ne amintește de mai bine de un secol că „lumea este așa cum este și ca dânsa suntem noi”. Rămâne, totuși, întrebarea: de unde este bine să începem: de la cunoașterea de sine sau de la cunoașterea celorlalți?”

           După părerea mea, cred că este mai bine să începem cu cunoașterea de sine. Noi aparținem fraților prin naștere poporului român, care este un popor creștin-ortodox (încă din timpul în care s-a format!), un popor nobil, harnic și viteaz, care are un trecut plin de fapte de vitejie în lupta strămoșilor noștri pentru apărarea țării și credinței lor curate și drepte în Dumnezeu. Și nimeni, dar absolut nimeni și nimic nu poate schimba acest dat și acest dar primit de Sus…

          Așadar fiecare dintre noi ar trebui să mărturisească potrivit conștiinței și convingerilor că este creștin-ortodox (ortodoxia fiind singura credință adevărată și mântuitoare pentru suflet) și român (urmaș al dacilor și romanilor, dar și al iluștrilor noștri înaintași, Sfântul Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Vlad Țepeș și mulți, mulți alții).

           Tocmai de aceea, le recomand tinerilor și adulților care doresc să lupte pentru păstrarea credinței noastre ortodoxe și neatârnarea României ca înainte să deconspire planurile malefice ale masoneriei și francmasoneriei să nu evite lecturile de bază (fundamentale) din domenii precum Teologia și Istoria României. Sunt lecturi indispensabile, chiar mai importante decât cele recomandate în cadrul disciplinei Limba și Literatura Română (capodoperele literaturii române și universale). Apoi, să continue cu lecturi de bază din Istoria Universală, Filosofie, Psihologie, Sociologie, Cultură civică, Artele frumoase (poezie, muzică, pictură etc). 

           După această amplă introducere, să vedem fraților și care sunt aceste valori morale, creștine și naționale pe care ar trebui să le cultivăm fiecare dintre noi, nu la modul simplu declarativ, ci în practică, în viața noastră cea de toate zilele.

           Un om care iubește și cultivă numai valorile morale (nefiind creștin ortodox) are în vedere iubirea (de sine, a celor din jur și a umanității întregi), înțelepciunea (legată de uzul rațiunii și discernământului său), bunătatea (mărinimia sau generozitatea sufletească), integritatea morală (onestitatea, cinstea), dreptatea (inclusiv a nu face nedreptăți altora), datoria de a apăra familia și țara, demnitatea umană (a nu se lăsa înrobit și la bunul plac al altora), prietenia și încrederea (în sine și în alții), respectul și bunul simț (de sine și față de alții), curajul, implicarea civică în viața cetății (viața publică)… 

           Morala creștină este însă net superioară deoarece aceasta merge mai departe și însumează aceste valori pomenite deja, pe unele le corectează sau le desăvârșește (de pildă, iubirea de sine sau individualismul dispare, se naște iubirea față de Dumnezeu și semeni, de neam și de țară etc).

           Așadar, creștinul ortodox autentic cultivă în plus iubirea creștină (care este jertfelnică, după modelul oferit de Mântuitorul nostru Iisus Hristos), sfințenia sau desăvârșirea morală și sufletească (prin respectarea sau împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, Care este desăvârșit), iubirea adevărului și dreptății (în mod necondiționat), fericirea (care există într-o viață trăită plenar în Hristos), înțelepciunea creștină (care începe cu frica de Dumnezeu, frica de păcat), curajul dus până la sacrificiul suprem (eroismul în lupta pentru apărarea familiei, credinței și țării)…

          În sfârșit, valorile naționale sunt cele care ne definesc cel mai mult ca popor. Vorbim despre elementele definitorii și specifice ale identității noastre naționale. Avem în vedere în primul rând naționaliștii și patrioții care s-au afirmat prin faptele și ideile lor precum marii noștri domnitori ortodocși în frunte cu Sfântul Ștefan cel Mare, apoi oamenii de cultură și politici precum Mihai Eminescu, Corneliu Zelea Codreanu, Alexandru Ioan Cuza, foarte mulți inventatori și creatori, militarii care au luptat pentru apărarea țării…

           Valori naționale sunt de asemenea faptele de vitejie ale marilor noștri înaintași săvârșite în decursul istoriei de aproape 2000 de ani, credința și spiritualitatea ortodoxă (a poporului român), mănăstirile și bisericile (înfrumusețate cu picturi), tradițiile și obiceiurile, folclorul românesc (doine, balade etc), portul românesc, meșteșugurile tradiționale (cusut, țesut, olărit, încondeierea ouălor de Paști ș.a.m.d.) și nu în ultimul rând limba română atât de frumoasă și pământurile frumoase și râvnite de străini… 

          ,, A fi patriot nu e un merit, e o datorie.” (George Topârceanu) 

 

          membru nevrednic în cadrul Mișcării pentru Apărarea Ortodoxiei și a României

                          7 iunie 2020

 

5 gânduri despre „ÎNTOARCEREA NOASTRĂ LA VALORILE MORALE, CREȘTINE ȘI NAȚIONALE

  1. ,,Importanța filosofiei socratice:

    Învățătura si metoda lui Socrate au avut o mare însemnătate.
    El este primul filosof grec ce s-a preocupat de statuarea universalului ca temei filosofic al științei morale dar, de fapt, al oricărei științe.

    Socrate este descoperitorul lumii interioare a omului și modalității acesteia.
    El a lansat o doctrină optimistă despre natura omului, capabilă, prin educare, dar mai cu seamă prin autoeducare, să se autodepășească, și să devină liberă, stăpână pe propria soartă.
    Prin exemplul propriu a contribuit la dezbaterea relativismului gnoseologic și moral, la evidențierea valorii științei, la cristalizarea chipului autentic al filosofului. A fost primul care a dovedit că, în orice timp și loc, în tot ce ni se întâmplă și în tot ce facem, viața ne oferă posibilitatea de a filosofa, adică de a ne apropia de înțelepciune.
    Cunoașterea de sine, grija de sine în numele autodepășirii în scopul participării eficiente în viața cetății – sunt niște imperative ce nu și-au pierdut valoarea nici astăzi.
    El a jucat un rol excepțional în apariția și dezvoltarea nemijlocită a clasicii mature. Socrate încerca de a dezvolta dialectica realității și ideii, se pronunța contra fizicienilor timpurilor, contra democrației sclavagiste.
    Socrate a fost vestit prin ironiile sale cu ajutorul cărora denunța prejudecățile contribuind la purificarea interioară. Spunea că filozofia ironizează, dar nu cu scopul de a-l aduce la neputință pe celălalt, ci pentru a-l stimula. A folosit îndoiala metodică și nu sceptică. A folosit procedeul inductiv, practic – general. El este acela ce a controlat conținutul unor noțiuni de bază ale moralei: bine, drept, frumos, datorie.”

    https://administrare.info/istorie/5250-importanta-istorica-a-conceptiei-filozofice-a-lui-socrate

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s